Apocrif

(03 apr 2010 - sorin.vestic.ro)

Scurt:

Trei zile moarte. Zile fără Dumnezeu, fără discernământ; zile triste. Zilele scriitorilor alcoolici, zile de ciroză sau Paşte …toate motivele electorale şi învierea.

Lung:

Acest criminal de religios eveniment ne-a luat prin surprindere. Nimeni nu aştepta Paştele atât de repede. 1 aprilie s-a dovedit a fi mai serios ca niciodată, iar mielul belit… cam cât o pisică zdravănă.

În vinerea mare nu se mănâncă pizza. E post, dar dacă totuşi comanzi una, nu te speria de negrul care ţi-o aduce… e NEGRU.

Se bea la modul criminal… cu patimă. Se cinsteşte învierea de parcă i-ar mai păsa cuiva de credinţă, de spirit, de viaţa de dincolo de trăiri.

Suntem creştini!

Picătura…

(10 mar 2010 - sorin.vestic.ro)
…care a umplut paharul… a fost venin.

Ceva îmi spune că regresul României a prins viteză. Social, cultural şi economic suntem praf.

Dacă încercăm să OBSERVĂM ce vedem şi ce auzim reies următoarele:

-mulţi tineri vor să părăsească ţara;

-mulţi oameni plâng de foame;

-averile aleşilor sunt de neimaginat;

-crimele, sinuciderile, tâlhariile, jafurile şi violurile curg lanţ;

-vânzări record la băutura ieftină;

-reapare credinţa-n Dumnezeu;

-se vorbeşte mult despre dictatură, dar şi despre „preabunul” Ceauşescu.

Nu vreau să cred că ne pierdem ţara pentru că majoritatea nu face nimic. Majoritatea n-a făcut şi n-o să facă niciodată nimic, dar trebuie condusă pe drumul cel bun.

Operaţiunea „Şotronul” vă începe sâmbătă, 13 martie, la ora 13:00, în faţa primăriei din Arad.

Tot poporul este invitat. Viva la Revolution!

PS: Creta şi-o procură fiecare cum poate.

Gata cu Circul!?

(28 feb 2010 - sorin.vestic.ro)

Oare n-ar fi frumos să spunem toţi, pe bune, ce gândim?

Să fim cu toţii oameni de bizuială.

Să lăsăm prostiile în grija celor ce-şi ţin pistolul la ureche, când ne dau lecţii de viaţă…

S-o pup pe Adelina, s-o îmbrăţişez pe aia mică, să-mi încrucişez respectuos ideile revoluţionare cu Gabi şi să-i sărut mâna doamnei Faur.

Să încasez un glonte, alături de Tomy şi Luci, pentru campania legalizării.

Să spun un „deci” de dragul lui Schwartz, dar să plec într-o lectură cu Ţucu.

Să joc un şah cu Tiq şi cu Voicu şi să dezbat un meci cu Haut.

Să mă simt onorat că există Cătălina şi să mă bucur de prezenţa lui Pit.

Să nu-mi amintesc de „Padre” şi să se schimbe vremea în hârtiile şefului.

Să nu uit de Hannelore şi să-i aştept pe ucrainian, pe ungur şi pe ghid.

Nota 5: Acest SMS poate fi considerat un pamflet, iar pe preşedinte l-am visat împuşcat.

Nocturne…

(14 feb 2010 - sorin.vestic.ro)

“Ce trebuie omul să fie, el nu posedă din instinct, ci trebuie mai întâi să dobândească.” – G. W. Friedrich Hegel”

Toată săptămâna am umblat prin birturi… de la Boéme la birtu’ gării, din Bazzara în 3 Trepte; toate pub-urile, cafenele, cluburi etc.. A fost o activitate în scop pur informativ, o lovitură dată sistemului osos. Am concluzionat puţine şi bune:

1. poţi pleca în oraş cu maxim 100 de lei la tine şi să faci ce te taie capul… să bei, să mănânci, să mergi la un concert, la o janghină de prostituată sau să-ţi iei nişte plante elnobotanice şi să sălivezi pe masa-n birt.
2. evită, pe cât posibil, toaletele… la un control sanitar pe bune, puţine localuri ar rămâne deschise.
3. nu-ţi arăta nemulţumirea pentru modul în care eşti servit… ai şanse mari să intri în polemici mult prea dificite.

În birturile categoria a III-a, a IV-a, personajele sunt neschimbate. Aceleaşi feţe ridate şi aceleaşi femei de consum.

Puştanii sunt cei care aduc cel mai mare profit în birturile cât a cât umane. Aştia mici consumă tot, iar discuţiile lor sunt mai degrabă politico-economice decât şcolare… o fi vorba de-o (r)evoluţie… n-am analizat încă fenomenul.

Viaţa de noapte a Aradului dă de gândit şi spune multe despre cultura noastră. Viva Husler! Viva Mărgineanu! Viva Păsărin! Viva Persona! …şi mulţi alţii.

Matinale…

(5 feb 2010 - sorin.vestic.ro)Se întâmplă uneori dimineaţa să mă întreb „ce zi e azi?”, pentru că „ieri” a trecut pe lângă mine… Se întâmplă, de regulă, când îmi fac program sau când ştiu sigur ce mai am de făcut după ora 17, că (nu-i aşa?!) munca scurtează ziua cu 8 ore.
Lunea e criminală. În fiecare luni îmi doresc să fie duminică, chiar dacă nu merg la biserică şi nici nu mă „relaxez” în familie. E pe zi ce trece tot mai tristă munca în România. Dacă nu reuşeşti să faci din orice banalitate o mică plăcere a vieţii, te duci dracului.
Pe scena sărăciei naţionale se joacă piesa bolnavilor mintal. Majoritatea angajaţilor cred că un salariu de 1000 de lei e o reuşită, pe când străinii nu-şi pot imagina cum de ne descurcăm cu preţurile occidentale.
România este, după cum spune şi prima blondă-n stat, „the land of choice”… poţi alege să nu faci nimic sau să iei atitudine şi să te omoare sistemul, căci la gogoşeria de stat se vând crize şi gripe.

Există totuşi popoare care au găsit soluţii pentru criză, sărăcie şi gripe. Japonezul de rând s-a baricadat în faţa calculatorului, ca noi (bloggerii) de altfel.

PS: Am vrut să scriu iniţial despre jenanta apariţie a cărţii biografice cu DVD despre Newton, marca Adevărul Holding, dar mi-a trecut :D