8 august 2009

Diabolicul mecanism divin...

Oricât m-aş strădui, n-am să înţeleg niciodată MOARTEA...
Ştim despre moarte că este acel mecanism prin care se sfârşeşte viaţa terestră, dar nu ştim ce va rămâne din noi. Se presupune ca avem un "suflet", pe care ni-l dă şi ni-l ia divinitatea. Dacă "ni-l dă" înseamnă că sufletul există şi că era deja creat. Dacă "ni-l ia" ce se întămplă cu noi? Nu ştim dacă există viaţă după moarte, dar noi presupunem că există. Nimeni nu s-a întors să povestească despre viaţa de dincolo de moarte... şi nimeni nu-şi aduce aminte de viaţa prenatală.
Deci, se pare că sufletul nu ştie nimic, nu are conştiinţă, nu are memorie, nu are sentimente. Deci, tot ceea ce suntem dispare odată cu trupul nostru. Toata lumea moare.
Totuşi există şi oameni care nu vor muri niciodată prin valoarea lor şi truda jertfită umanităţii.
A murit Pitiş, Iordache, Pintilie, Anca Parghel etc. Ieri a murit Tatiana Stepa. Toţi au murit de nişte boli cumplite, ignoraţi de societate aproape până la final... iar nonvaloarea este mereu promovată.
Am ajuns la concluzia că Dumnezeu ne vrea pe toţi manelişti, obsedaţi de bani, duşmani, femei şi bani.
Ne mor valorile... m-am întrebat prosteşte "de ce Tatiana? de ce nu Guţă?"... ei bine MOARTEA s-a reprofilat. Mai nou lucrează în masă. Distruge generaţii întregi, lăsândule pe mâna maneliştilor.