19 octombrie 2009

Normal, om normal...


„Ce trebuie omul să fie, el nu posedă din instinct, ci trebuie mai întâi să dobândească.” – Principiile Filozofiei Dreptului, Georg Wilhelm Friedrich Hegel




Sunt total scârbit. Nu mai suport ipocrizia. În orice direcţie te îndrepţi dai de-un ipocrit cu nări de bou.
Nu mai înţeleg nimic din presă. Nu mai vreau să înţeleg. Dacă nu e ziar socialist e liberal, dar majoritatea sunt democrate. Un căcat. Minciuni văndute (zic ei) bine. Pe cele în maghiară nu le citesc, nu înţeleg limba. Mă mai amuz din când în când cu deliraţiile tribunului sau cu „În gura presei”, că-s ipocrizii ceva mai elegante.
Oare care om, în viaţa lui, n-a făcut măcar o dată abuzuri? Care om nu s-a masturbat măcar o dată? Care n-a încercat băutura? N-a fumat că s-a înecat cu fumu’. N-a ştiut că atunci când tragi în piept, pentru prima oară, trebuie să zici „Hiiiiii, vine trenuuuu’!”.
Câţi oameni n-au fetişuri sexuale? Câţi au intrat într-un sex shop? Câţi au fost la striptease? Toţi se laudă cu lungimea pulei, iar ele cu „doar” ăia doi... dinaintea ta. Rar mai găseşti o virgină, dar îi atât de proastă încât nu-ţi prea vine să o fuţi.
Am luat un ziar pentru „Paraziţii” şi unul pentru „Van Gogh”. Pe unul scria „Organul face ordine la Dinamo”, iar pe celălalt l-am aruncat. Deci poliţia e o pulă care îi bate pe beţivii din galeria lui Dinamo!? Ok. Eu asta am înţeles din pseudo-relatarea obiectivă a unui ziarist frustrat şi obsedat de ştiri bombă.
Oare câţi boemi au mai rămas? Câţi vor cere restul întreg de la magazin? Câţi mai cunosc realitatea? Câţi oameni urlă la lună? Oare Iisus ne iubeşte pe toţi?
E fain să fi prunc dus la biserică, dar nu-i fain să rămâi acolo. Dacă nu-i faci faţă evoluţiei, rămâi acolo printre popi şi regrete, cărându-ţi „crucea”.
M-am scârbit prea tare. Voi continua la următorul pet de bere.

15 octombrie 2009

Cafea la 2.0


A venit toamna.
Piţipoancele de terasă s-au mutat în birturile de tramvai.
Plouă mai ceva ca anul trecut în decembrie şi este mai frig.
S-a cam terminat cu grădinăritul.

Activitatea s-a redus, dar totuşi a fost un an bun.
S-au rupt prunii şi s-au stricat roşiile pe câmp.
Luni încă se mai adunau căpşuni.

A căzut guvernul.
S-a dat drumul la căldură.
Haş candidează. Leac nu câştigă. Rămâne Dan.

Vom vorbi destre pule din plastic şi despre spray de erecţie.
Bicicleta începe să ruginească.
Va creşte taxa pe viciu.

Avem nevoie de rozaliu.
Interlopii şi primarul merg la tribunal.
Se joacă travian.

Fetivalul de film a fost un eşec (-/-).
Queen la Filarmonică a dezamăgit sala plină (+/-).
Teatrul Clasic a surprins trecătorii (-/+).

Ipocrizia are succes.
Sentimentele sunt demodate.
Valoarea a adormit.

Cresc cazurile de sinucidere.
Suntem dependenţi de cumpărături.
Apar personaje noi.

Avem datorii la birturi.
Locuim tot mai departe.
Rar mai citim presa.

Auzi tot ce vorbesc vecinii şi ei ştiu când eşti acasă.
Trăieşti pe la o vârstă hippy.
Respiri în lumea imaginară a oamenilor beţi.

Suntem schizofrenici naţionali.
Ne lasăm duşi cu vorba şi uităm tot.
Suntem visele unui om normal care trăieşte sănătos.
Vine Iarna.