Fake X-mas & :) New Year! (I)

Am reusit sa fentez Craciunul sau Spiritul Craciunului (nu stiu care-i corect :)). A fost ziua lui Christos si Stefan. Urmeaza Vasile, Anul Nou si Ioan. Plecam din trei în trei zile, câte trei zile, la câte un „sfânt”sau sarbatoare apoi ne revenim, pâna la Craciun.
Anual, Spiritul Craciunului se alatura Sfintei Treimi în hora dezmatului si-a nasterii Domnului. Cei atinsi de magia sarbatorilor nu se vor da înapoi de la o rachie cu colindatorii sau un carnacior prajit. Apoi apare indigestia si raul de dupa. E sarbatoarea familiei. E dezgustator.
Ajunul l-am petrecut cu un prieten care s-a declarat Grinch. Am adoptat ideea, am facut pomul, am cântat colinde, ne-am uitat la clipul nostru si am asezonat totul cu-n Rose demidulce de Recas. A doua zi ratasem slujba, dar tot am apucat sa ma vad cu timebomb si alti doi Grinch. M-am tratat cât mai traditional de raceala si-am reusit sa primesc vizita unor vecini simpatici. Am vorbit mobil, fix si wireless cu neamurile. Am fost cuminte.
Astept ca lucrurile sa reintre în normal, pentru restul lumii.
Sarbatori Fericite!

Manifest

„Din paradis lipsesc toţi oamenii interesanţi” - Friedrich Wilhelm Nietzsche


Cred că cei mai acuzaţi de „comportament social neadecvat” sunt beţivii. Nu alcoolicii, doar beţivii. Beţivul autentic bea între zero şi maxim 4 beri pe zi, iar o dată la o sapămână sau două o face lată; se rupe de vreo 30-40 de ori pe an. Beţivul stă în turneu maxim 3 zile apoi zace vreo 2, pe când alcoolicul confundă starea de beat cu starea de luciditate. Beţiile organizate sunt cele mai crâncene şi au întotdeauna aceleaşi componente: râsete, glume, bancuri, mişto, băutură vărsată, injuri, satiră, scandal (bătaie), vomă, filme rupte, efecte sociale ireparabile, dureri de cap şi căderi de calciu.
Alcoolul e cel mai primitiv drog dar şi cel mai consumat, pentru simplul fapt că e legal. Dacă ne luăm după statistici, tot alcoolul este drogul care face cele mai multe victime în România. Eu beau. Beau să mă descarc sau să scap de stresul acumulat, măcar pentru o perioadă scurtă de timp. Beau cu cine se nimereşte: muncitori, artişti, afacerişti, poliţişti, şomeri, ziarişti, doctori, politicieni, elevi, profesori, boschetari, pensionari etc., etc..

Aproape toată lumea bea. Oare de ce? De ce bem când ştim cât de urâţi ne face alcoolul? Ei bine, poporul începe să urască starea de luciditate. Ne-am săturat de justiţie, politică, scumpiri, gripe, crize, asfaltări, taxe şi câte şi mai câte. Ne-am săturat să tot fim luaţi drept fraieri. Ne pasă şi bem ca să nu ne mai pese.
Evident sunt şi alte droguri legale care te ajută să fi miserupist şi cu siguranţă mai puţin violent, dar pentru Xanax sau Ketamina îţi trebuie reţetă.
Nu sunt de acord cu pastilele cum nu sunt de acord nici cu alcoolul. Pastilele neuro-inhibatorii (luate pe reţetă) sau X-urile (de la câte un dealer de colţ de stradă) ajută doar la prăjirea irecuperabilă a creierului şi a glandelor din organism. Starea de bine e prea scurtă, iar starea de rău de după efect e mult mai intensă şi tratabilă tot cu mult alcool.

Heroina e „naşpa”. E cel mai groaznic lucru existent. E coroana de pe cruce. Am cunoscut un individ proaspăt ieşit de la dezintoxicare. Arăta mai rău ca dracu. Nu-l mai recunoşteau prietenii lui. Turna în el alcool cu litrul şi avea mari probleme de memorie. Avea pielea zbârcită asemenea unui om la vârsta de 80 de ani, dinţii roşi şi ochii adânc înfipţi în cap. Mi-a povestit cum a ajuns să-şi vândă tot pentru o bilă de Heroină. M-a asigurat că dependenţa apare şi de la primul consum. Am aflat că individul a murit în urmă cu o lună, înainte să împlinească 26 de ani. Deci HEROINA UCIDE!!!

Despre LSD sau Cocaină e mai dificil de vorbit. LSD-ul (drogul hipioţilor) se consumă în natură sau într-un loc lipsit de griji, înconjurat doar de oameni veseli. Deci nu prea există consumatori. Cocaina e peste mâna consumatorilor de stupefiante. E prea scumpă, iar ţara noastră nu reprezintă tocmai un spaţiu cu „vad comercial” bun. Totuşi există Cox-ul, un fel de „Cocaina Săracului”, care are ceva urme de cocaină şi şanse mari să fie îndoită cu var pisat, calitatea întâi.
Am făcut această mică incursiune printre droguri şi efectele lor pentru a ajunge la întrebarea care ma convins să scriu acest articol: De ce nu este legală Iarba? Am căutat răspunsul, ca un bun cetăţean, pe site-ul Agenţiei Naţionale Antidrog şi sunt mai convins că Iarba, Cannabis-ul sau Marijuana („marihuna” – cum au botezat-o cei de la A.N.A.:)) trebuie legalizată. Binenţeles că demersul legalizării ar trebui făcut cu cap şi nu mânaţi de entuziasm, democraţie sau normalitate.

În toate medile sociale există fumători de Iarbă. În fiecare grup de prieteni există cel puţin un Junker. În instituţi, pe stradă, în parc, oriunde există cel puţin un individ care a fost High aseară. Conform A.N.A., cel mai înverşunat luptător antidrog: „Substanţele active din cannabis au o istorie îndelungată şi plină de tradiţie, ca medicamente. În ţările Orientului şi Americii latine, aceste substanţe sunt puternic răspândite şi au indicaţii de consum medicale şi mai ales sociale. […] Efectele biologice actuale ale cannabisului sunt reduse şi aproape nesemnificative. Au fost constatate următoarele efecte: creşterea frecvenţei pulsului, o umplere mai puternică a vaselor conjunctivale (vasele sanguine de la nivelul conjunctivei ochiului), modificarea fluxului sanguin cerebral corespunzătoare stărilor de meditaţie şi concentrare. [...] Dependenţa fizică de substanţele active din cannabis nu a putut fi demonstrată până în prezent. Aparent, nu există simptome de sevraj fizic pur după oprirea consumului. Chestiunea dependenţei psihice este dificil de apreciat şi depinde de definiţia termenului.”
Deci să n-o mai lungesc inutil, LEGALIZAŢI IARBA! Astfel poate scoateţi ţara din criză.

PS: În urmă cu zece ani am plătit un anunţ în presă care suna cam aşa: „Caut mamă surdă pentru şedinţa cu părinţii”. Acum aş da un alt anunţ la fel de infantil, la fel de tragic în acelaşi timp, anume: „Caut urgent duhovnic (indiferent de apartenenţă sa de rit) pentru suflet mutilat de schizofrenia normalului”.

Normal, om normal...

„Ce trebuie omul să fie, el nu posedă din instinct, ci trebuie mai întâi să dobândească.” – Principiile Filozofiei Dreptului, Georg Wilhelm Friedrich Hegel




Sunt total scârbit. Nu mai suport ipocrizia. În orice direcţie te îndrepţi dai de-un ipocrit cu nări de bou.
Nu mai înţeleg nimic din presă. Nu mai vreau să înţeleg. Dacă nu e ziar socialist e liberal, dar majoritatea sunt democrate. Un căcat. Minciuni văndute (zic ei) bine. Pe cele în maghiară nu le citesc, nu înţeleg limba. Mă mai amuz din când în când cu deliraţiile tribunului sau cu „În gura presei”, că-s ipocrizii ceva mai elegante.
Oare care om, în viaţa lui, n-a făcut măcar o dată abuzuri? Care om nu s-a masturbat măcar o dată? Care n-a încercat băutura? N-a fumat că s-a înecat cu fumu’. N-a ştiut că atunci când tragi în piept, pentru prima oară, trebuie să zici „Hiiiiii, vine trenuuuu’!”.
Câţi oameni n-au fetişuri sexuale? Câţi au intrat într-un sex shop? Câţi au fost la striptease? Toţi se laudă cu lungimea pulei, iar ele cu „doar” ăia doi... dinaintea ta. Rar mai găseşti o virgină, dar îi atât de proastă încât nu-ţi prea vine să o fuţi.
Am luat un ziar pentru „Paraziţii” şi unul pentru „Van Gogh”. Pe unul scria „Organul face ordine la Dinamo”, iar pe celălalt l-am aruncat. Deci poliţia e o pulă care îi bate pe beţivii din galeria lui Dinamo!? Ok. Eu asta am înţeles din pseudo-relatarea obiectivă a unui ziarist frustrat şi obsedat de ştiri bombă.
Oare câţi boemi au mai rămas? Câţi vor cere restul întreg de la magazin? Câţi mai cunosc realitatea? Câţi oameni urlă la lună? Oare Iisus ne iubeşte pe toţi?
E fain să fi prunc dus la biserică, dar nu-i fain să rămâi acolo. Dacă nu-i faci faţă evoluţiei, rămâi acolo printre popi şi regrete, cărându-ţi „crucea”.
M-am scârbit prea tare. Voi continua la următorul pet de bere.

Cafea la 2.0

A venit toamna.
Piţipoancele de terasă s-au mutat în birturile de tramvai.
Plouă mai ceva ca anul trecut în decembrie şi este mai frig.
S-a cam terminat cu grădinăritul.

Activitatea s-a redus, dar totuşi a fost un an bun.
S-au rupt prunii şi s-au stricat roşiile pe câmp.
Luni încă se mai adunau căpşuni.

A căzut guvernul.
S-a dat drumul la căldură.
Haş candidează. Leac nu câştigă. Rămâne Dan.

Vom vorbi destre pule din plastic şi despre spray de erecţie.
Bicicleta începe să ruginească.
Va creşte taxa pe viciu.

Avem nevoie de rozaliu.
Interlopii şi primarul merg la tribunal.
Se joacă travian.

Fetivalul de film a fost un eşec (-/-).
Queen la Filarmonică a dezamăgit sala plină (+/-).
Teatrul Clasic a surprins trecătorii (-/+).

Ipocrizia are succes.
Sentimentele sunt demodate.
Valoarea a adormit.

Cresc cazurile de sinucidere.
Suntem dependenţi de cumpărături.
Apar personaje noi.

Avem datorii la birturi.
Locuim tot mai departe.
Rar mai citim presa.

Auzi tot ce vorbesc vecinii şi ei ştiu când eşti acasă.
Trăieşti pe la o vârstă hippy.
Respiri în lumea imaginară a oamenilor beţi.

Suntem schizofrenici naţionali.
Ne lasăm duşi cu vorba şi uităm tot.
Suntem visele unui om normal care trăieşte sănătos.
Vine Iarna.

d.n.f.d. – lucrăm la o declaraţie!

uite, mah, pulelor, doua puncte: astia doi-tri, care am mai ramas, cu numa un numar de telefon in memorie (a lu ma-ta, ba dane!;)), lucram la o decaratie cu care sa le spargem mufa. isi scrie unguru pe tricou aia cu „nu fumati iarba ca heroina ucide”; lu cretu ii facem un birt numa a lui si o angajam pe carmen bejan chelnerita – imbracata in alb-rosu! lu tifi ii luam ochelari noi (ca n-avem noi bani de dinti!), lu orlando i-o luam pe diana, lu balint pe ela de pe cap, mie o jucarie din aia pentru retarzi, cum am vazut la armonia... si merem, asa... jucarie pentru avortoni si nounascuti, lu feli un lucip nou, lu titi birtul ala unde are cont... si stergem si „i”-ul in plus de pe Melodii, lu dorelut ceva pufuleti... si merem pasta voi, ma, pulelor, si va zicem tat ce n-ati visat ca o sa auziti:P

De cand cu romul transat (din porecla asta nu l-or scos in Adevarul”), ma gandesc tot timpul la ce criminali atroce zac in noi, tati... fara discernamant... ca daca medicinista aia mica si adventist-reformata o fost in stare sa faca fleici din tagan... iar boxeurul ala ratat sa o ajute sa-si desavarseasca practica pe timp de vara, desi nu cred c-o dat cu pumnul, in public, in viata lui, apai ce sa iti mai pui mintea sa judece ce-ar face un conilier la care nu i-o trecut horarea din noi, un primar sau un presedinte... la cata ura acumulata si cata frustrare de popor neimbratisat cand o fost mic zace-n noi, reprezentantii nostri sunt instructori de talibani... exagerez de dragul inocentilor, da daca ar fi pe bune examenele psihiatrice .- si ca sa fie pe bune, prima oara si prima oara, trebuie sa se faca... si nu-i usor! – am intitula tara asta republica bolnava mintal, autonoma si total independenta inclusiv de ea insasi (r.b.m.a.t.i.i.i. – cu 3 „i”, ca sa inteleaga tot prostu!).
noi barem ducem acasa vanzatoarele de la alimentara si le transam inteligenta numa imaginar, da voi contribuiti la degradarea psihica a ultimului neuron ramas necorupt. Dorelut s-o uitat prin ceva binoclu de pa timpu războiului prin camera si o recunoscut, sincer – bine, dupa cateva jointuri!;) – ca nu cunoaste pe nimeni... si voi va dati mari ca stiti ce sa legalizati si ce nu sar de la una la alta ca playlistu lu ungur, de parca m-as juca cu jucaria aia, da mi s-a refacut (din bube, mucigaiuri si noroi – cum ar zice taica-meu) – parte din incocenta, si-mi dau acuma seama ca daca as avea o putere mare, v-as face pe toti EMO, cum o vrut ceausescu.
Asta, declaratia asta, zice unguru ca prea zice tot, asa ca o sa sterg joint si o sa scriu bate, bine, mah?:P Confutatis Maledictis... cum zice Wolfi.
O zis ca n-am zis nimic de prastie... iaca zic: prastia e un obiect destept, pe care intai sa-l ai, si dupa aia iti zice el cum trebuie folosit! I-auzi banc de vlaicu: tu stii ca femeile alea care vin de la biserica se duc, repede, sa se culce, ca sa prinda dupa aia telenovela... sau ce plm o fi, de pe otv... sau cum plm se scrie... 100% adevarat...sau cum plm se scrie! v-o placut?! Si dupa aia va mirati ca aia mica din ineu transeaza tigani camatari magistrati care nu vor sa-si plateasca muia!
asta voiam sa intreb, de fapt: voi ce ziceti acuma, daca ne enervam, luam un bisturiu, va legam de scaun, deschidem portbagajul de la mercedesul ala din curte, furat din germania, si va punem sa platiti tata muia pe care ne-ati tras-o de la decebal incoace?!
Aud?!

lucian valeriu

Diabolicul mecanism divin...

Oricât m-aş strădui, n-am să înţeleg niciodată MOARTEA...
Ştim despre moarte că este acel mecanism prin care se sfârşeşte viaţa terestră, dar nu ştim ce va rămâne din noi. Se presupune ca avem un "suflet", pe care ni-l dă şi ni-l ia divinitatea. Dacă "ni-l dă" înseamnă că sufletul există şi că era deja creat. Dacă "ni-l ia" ce se întămplă cu noi? Nu ştim dacă există viaţă după moarte, dar noi presupunem că există. Nimeni nu s-a întors să povestească despre viaţa de dincolo de moarte... şi nimeni nu-şi aduce aminte de viaţa prenatală.
Deci, se pare că sufletul nu ştie nimic, nu are conştiinţă, nu are memorie, nu are sentimente. Deci, tot ceea ce suntem dispare odată cu trupul nostru. Toata lumea moare.
Totuşi există şi oameni care nu vor muri niciodată prin valoarea lor şi truda jertfită umanităţii.
A murit Pitiş, Iordache, Pintilie, Anca Parghel etc. Ieri a murit Tatiana Stepa. Toţi au murit de nişte boli cumplite, ignoraţi de societate aproape până la final... iar nonvaloarea este mereu promovată.
Am ajuns la concluzia că Dumnezeu ne vrea pe toţi manelişti, obsedaţi de bani, duşmani, femei şi bani.
Ne mor valorile... m-am întrebat prosteşte "de ce Tatiana? de ce nu Guţă?"... ei bine MOARTEA s-a reprofilat. Mai nou lucrează în masă. Distruge generaţii întregi, lăsândule pe mâna maneliştilor.

Fuck You România!

Nota: Acest articol este scris la nervi. Eventualele formulări fără sens şi greşelile gramaticale mi le asum.

Ieri (10/07/2009) a murit în mine ultima urmă de patriotism sau ce dracu o fi fost sentimentul ală pozitiv legat de ţară. Mi s-a furat bicicleta. Mi s-a furat din faţa geamului, în centrul Aradului, în miezul zilei. Era legată de un copac. Doar 20 de minute am lăsat-o nesupravegheată.
Eram în vizită la un prieten, proprietar al geamului cu vedere spre vehiculul cu două roţi. Şi lui i s-a furat o bicicletă în urmă cu ceva timp. I s-a furat de pe balcon.
Pe fondul şocului am sunat la poliţie. Am dat detalii despre bicicleta şi aproape că nici n-am observat că pomul de care o legasem era scos din pamânt. Am fotografiat copacul şi am plecat, însoţit de prietenul meu, către secţia de poliţie pentru a depune plângerea.
Ajunşi la secţie am fost primiţi de un mitocan de agent de serviciu, care nu doar că dădea semne clare că-l doare-n cur de necazul meu, ci a şi încercat să-mi sugereze că eu sunt vinovat pentru furt. Situaţia a durat un sfert de oră, până când mi-a mototolit prima declaraţie pe motivul că „n-am formulat-o cum trebuie”. În secunda doi m-au apucat draci. M-am spart într-un val de reproşuri la adresa instituţie, fără să uit ai menţiona „organului” incompetent că am avut ceva mai devreme o discuţie telefonică cu un superior al său, apropiat mie.
Automat, individul şi-a adus aminte de apelul meu dat la 112 şi culmea, cunoştea caracteristicile bicicletei. Şi-a chemat „întăriri”, alţi 2 oameni ai legii, îmbracaţi în civil şi mult mai educaţi, cu care am reuşit să am o conversaţie păgubit-poliţist. Măcar ultimii doi m-au liniştit spunându-mi: „avem o listă lungă de biciclete furate şi sunt şanse minime să ţi-o găsim”.
Deci, în ditamai oraşul de graniţă se fură ca-n codru. Mi s-a furat a treia bicicletă, în 3 ani de zile, la o zi după ce am cumpărat-o şi prima dată când am lăsat-o nesupravegheată. Se fură în miezul zilei, în văzul lumii, în absenţa organului plătit bine din bani publici.

O să-mi iau altă bicicletă, cu care probabil c-am să dorm în pat, cu cuţitul sub pernă. O să-mi iau altă bicicletă din nevoia de a face mişcare şi nicidecum că aş mai dori să fiu ecologist în România. O să îmi iau altă bicicletă ca să o leg de un copac pe centru; să o pândesc până vine unu să mi-o fure; să mă asigur că măcar un hoţ de biciclete nu va mai pedala în viaţa lui. O să îmi iau altă bicicletă ca nu cumva să aibă timp străinii să mă considere un român prost, care scuipă seminţe pe jos, nu face sport, poluează şi mai are o căruţă de defecte, toate cu miros naţional.
Închei prin al cita pe un amic de-al meu: „fereşte-mă doamne de poliţie că de înfractori mă păzesc singur”... iar Armstrong nu va câştiga anul acesta Turul Franţei.

"Masca Roşie"

Colecţia de romane poliţiste "Masca Roşie" a apărut în decembrie 1941, într-un număr finit de volume (33 - până în '49), fiind tolerată de mai marii Republicii Socialiste... Au fost publicate toate romanele lui Hugh Clevely (un fel de Dan Brown al vremurilor noastre), urmând a fi interzise ani buni, fiind considerate "nesănătoase"... Drept îi şi faptul că par a fi scrise de un ţăcănit, dar nu-i drept să judec eu asta......ce mi-a atras atenţia asupra acestui prim număr al colecţiei?!? Mi-am răspuns simplu: uluitoarea asemănare între Benito Moroni şi Băse Mogulofobul (zis Naşu')!

Aşa cum îi normal, Finul (zis Ghiţă) învaţă de la Naş... cartea asta are supliment! Supliment ce ne îndeamnă să cumpărăm bilele de tramvai :)...
Probabil şi noi (ăştia de sub dominaţia Finului Falcă-gură slobodă) vom cumpăra mai multe bilele de tramvai... poate câştigăm 10.000 sau un vin, o aspirină, o brişcă... portofele din piele avem toţi, dar nu prea le mai scoatem la vedere.

Schizo-free-land!!!

Am un prieten de profesie schizo-free-lancer... a muncit mult să ajungă pe această poziţie... a mai renunţat la obiceiuri, la prieteni, la duşmani, la proşti, la deştepţi, la viaţă - folosind un termen mai concret. E fericit sau cel puţin aşa se prezintă. Omul s-a aşezat la casa lui şi s-a baricadat între lucruri simple şi plăcute la vedere, personaje atipice şi cumsecade, jucării trecute de prima tinereţe şi foarte multă informaţie.

Cu ce sau cui a greşit? Ei bine... i s-a „recomandat” să nu-şi mai facă bine treaba şi să renunţe să mai viseze la democraţie, să uite termenul, să-l intereseze doar ce vrea (PA)TRONUL... era ziarist.

Un altul prieten-ziarist îşi rotunjeşte venitul cărând bolovani şi cioplind cruci. Fapt care în curând îl trimite la bisturiu. I-au pleznit maţele de la atâtea roabe cu moloz... (se) va realiza şi el dar încă are rate de plătit, firmă în picaj, maşină în leasing şi iubită tânără.

Al treilea (de regulă sunt trei exemple) e condamnat la locul de muncă. La pus dracu (nimic sfânt în gestul său) să se joace de-a târfuliţa printre portocalii. Slugă a vrut!!! Slugă a ajuns!!! E de-nţeles sau cel puţin aşa zice lumea... are familie dar cu siguranţă i s-a rupt coloana vertebrală.

Numărul „omuleţilor” (locuitori în Schizo-free-landia) este în continuă creştere. Au apărut liste cu ei şi în alte domenii de activitate.

Am ales exemple din Presă fiindcă se presupune că „Presa e liberă” şi reprezintă „Vocea poporului”. În ţara asta nu-i deloc aşa!!! N-avem nimic!!! De ce am vrea libertate?

De exemplu:

-banii şi armele sunt „Made in SUA”;

-hainele şi electronicele sunt chinezeşti;

-resursele naturale vin „din mama” Rusia;

-mijloacele de transport sunt second-uri din UE...

Peştele se-npute de la cap! În cazul nostru (şi eu fiind un omuleţ), gazele băsesciene emanate de la cotroceni au început să ne doboare, să ne înfunde nasul! Cât mai putem răbda? Nimeni nu ştie, dar un lucru e sigur: e an electoral şi ar trebuii să mergem la vot!

PS: Nu sunt membru în niciun partid politic. Nu fac campanie electorala. Nu vreau sa plec din ţară... încă.

Back in business... Feriţi-vă! S-au întors extratereştri!!!

Apocalipsa - "Începutul Sfârşitului Creştinesc"


Cerber - Cel mai cuminte căţel


Locatarii Vama 2 - ...cele mai curioase vrăbii


Descompunerea - Crăciuneasa îmbrăcată în roz


Poftă Bună! - Pipeeeer!!!! -Mai vreau pipeeer!!!!!:)


Cu voce gravă: "Partidul! România!" - ...să ne rugăm pentru finalizarea lucrărilor de infrastructură din municipiu. Avem nevoie de intervenţia divină!