„Ce trebuie omul să fie, el nu posedă din instinct, ci trebuie mai întâi să dobândească.” – Principiile Filozofiei Dreptului, Georg Wilhelm Friedrich Hegel
Sunt total scârbit. Nu mai suport ipocrizia. În orice direcţie te îndrepţi dai de-un ipocrit cu nări de bou.
Nu mai înţeleg nimic din presă. Nu mai vreau să înţeleg. Dacă nu e ziar socialist e liberal, dar majoritatea sunt democrate. Un căcat. Minciuni văndute (zic ei) bine. Pe cele în maghiară nu le citesc, nu înţeleg limba. Mă mai amuz din când în când cu deliraţiile tribunului sau cu „În gura presei”, că-s ipocrizii ceva mai elegante.
Oare care om, în viaţa lui, n-a făcut măcar o dată abuzuri? Care om nu s-a masturbat măcar o dată? Care n-a încercat băutura? N-a fumat că s-a înecat cu fumu’. N-a ştiut că atunci când tragi în piept, pentru prima oară, trebuie să zici „Hiiiiii, vine trenuuuu’!”.
Câţi oameni n-au fetişuri sexuale? Câţi au intrat într-un sex shop? Câţi au fost la striptease? Toţi se laudă cu lungimea pulei, iar ele cu „doar” ăia doi... dinaintea ta. Rar mai găseşti o virgină, dar îi atât de proastă încât nu-ţi prea vine să o fuţi.
Am luat un ziar pentru „Paraziţii” şi unul pentru „Van Gogh”. Pe unul scria „Organul face ordine la Dinamo”, iar pe celălalt l-am aruncat. Deci poliţia e o pulă care îi bate pe beţivii din galeria lui Dinamo!? Ok. Eu asta am înţeles din pseudo-relatarea obiectivă a unui ziarist frustrat şi obsedat de ştiri bombă.
Oare câţi boemi au mai rămas? Câţi vor cere restul întreg de la magazin? Câţi mai cunosc realitatea? Câţi oameni urlă la lună? Oare Iisus ne iubeşte pe toţi?
E fain să fi prunc dus la biserică, dar nu-i fain să rămâi acolo. Dacă nu-i faci faţă evoluţiei, rămâi acolo printre popi şi regrete, cărându-ţi „crucea”.
M-am scârbit prea tare. Voi continua la următorul pet de bere.
