9 august 2009

d.n.f.d. – lucrăm la o declaraţie!

uite, mah, pulelor, doua puncte: astia doi-tri, care am mai ramas, cu numa un numar de telefon in memorie (a lu ma-ta, ba dane!;)), lucram la o decaratie cu care sa le spargem mufa. isi scrie unguru pe tricou aia cu „nu fumati iarba ca heroina ucide”; lu cretu ii facem un birt numa a lui si o angajam pe carmen bejan chelnerita – imbracata in alb-rosu! lu tifi ii luam ochelari noi (ca n-avem noi bani de dinti!), lu orlando i-o luam pe diana, lu balint pe ela de pe cap, mie o jucarie din aia pentru retarzi, cum am vazut la armonia... si merem, asa... jucarie pentru avortoni si nounascuti, lu feli un lucip nou, lu titi birtul ala unde are cont... si stergem si „i”-ul in plus de pe Melodii, lu dorelut ceva pufuleti... si merem pasta voi, ma, pulelor, si va zicem tat ce n-ati visat ca o sa auziti:P
De cand cu romul transat (din porecla asta nu l-or scos in Adevarul”), ma gandesc tot timpul la ce criminali atroce zac in noi, tati... fara discernamant... ca daca medicinista aia mica si adventist-reformata o fost in stare sa faca fleici din tagan... iar boxeurul ala ratat sa o ajute sa-si desavarseasca practica pe timp de vara, desi nu cred c-o dat cu pumnul, in public, in viata lui, apai ce sa iti mai pui mintea sa judece ce-ar face un conilier la care nu i-o trecut horarea din noi, un primar sau un presedinte... la cata ura acumulata si cata frustrare de popor neimbratisat cand o fost mic zace-n noi, reprezentantii nostri sunt instructori de talibani... exagerez de dragul inocentilor, da daca ar fi pe bune examenele psihiatrice .- si ca sa fie pe bune, prima oara si prima oara, trebuie sa se faca... si nu-i usor! – am intitula tara asta republica bolnava mintal, autonoma si total independenta inclusiv de ea insasi (r.b.m.a.t.i.i.i. – cu 3 „i”, ca sa inteleaga tot prostu!).
noi barem ducem acasa vanzatoarele de la alimentara si le transam inteligenta numa imaginar, da voi contribuiti la degradarea psihica a ultimului neuron ramas necorupt. Dorelut s-o uitat prin ceva binoclu de pa timpu războiului prin camera si o recunoscut, sincer – bine, dupa cateva jointuri!;) – ca nu cunoaste pe nimeni... si voi va dati mari ca stiti ce sa legalizati si ce nu sar de la una la alta ca playlistu lu ungur, de parca m-as juca cu jucaria aia, da mi s-a refacut (din bube, mucigaiuri si noroi – cum ar zice taica-meu) – parte din incocenta, si-mi dau acuma seama ca daca as avea o putere mare, v-as face pe toti EMO, cum o vrut ceausescu.
Asta, declaratia asta, zice unguru ca prea zice tot, asa ca o sa sterg joint si o sa scriu bate, bine, mah?:P Confutatis Maledictis... cum zice Wolfi.
O zis ca n-am zis nimic de prastie... iaca zic: prastia e un obiect destept, pe care intai sa-l ai, si dupa aia iti zice el cum trebuie folosit! I-auzi banc de vlaicu: tu stii ca femeile alea care vin de la biserica se duc, repede, sa se culce, ca sa prinda dupa aia telenovela... sau ce plm o fi, de pe otv... sau cum plm se scrie... 100% adevarat...sau cum plm se scrie! v-o placut?! Si dupa aia va mirati ca aia mica din ineu transeaza tigani camatari magistrati care nu vor sa-si plateasca muia!
asta voiam sa intreb, de fapt: voi ce ziceti acuma, daca ne enervam, luam un bisturiu, va legam de scaun, deschidem portbagajul de la mercedesul ala din curte, furat din germania, si va punem sa platiti tata muia pe care ne-ati tras-o de la decebal incoace?!
Aud?!

lucian valeriu

8 august 2009

Diabolicul mecanism divin...

Oricât m-aş strădui, n-am să înţeleg niciodată MOARTEA...
Ştim despre moarte că este acel mecanism prin care se sfârşeşte viaţa terestră, dar nu ştim ce va rămâne din noi. Se presupune ca avem un "suflet", pe care ni-l dă şi ni-l ia divinitatea. Dacă "ni-l dă" înseamnă că sufletul există şi că era deja creat. Dacă "ni-l ia" ce se întămplă cu noi? Nu ştim dacă există viaţă după moarte, dar noi presupunem că există. Nimeni nu s-a întors să povestească despre viaţa de dincolo de moarte... şi nimeni nu-şi aduce aminte de viaţa prenatală.
Deci, se pare că sufletul nu ştie nimic, nu are conştiinţă, nu are memorie, nu are sentimente. Deci, tot ceea ce suntem dispare odată cu trupul nostru. Toata lumea moare.
Totuşi există şi oameni care nu vor muri niciodată prin valoarea lor şi truda jertfită umanităţii.
A murit Pitiş, Iordache, Pintilie, Anca Parghel etc. Ieri a murit Tatiana Stepa. Toţi au murit de nişte boli cumplite, ignoraţi de societate aproape până la final... iar nonvaloarea este mereu promovată.
Am ajuns la concluzia că Dumnezeu ne vrea pe toţi manelişti, obsedaţi de bani, duşmani, femei şi bani.
Ne mor valorile... m-am întrebat prosteşte "de ce Tatiana? de ce nu Guţă?"... ei bine MOARTEA s-a reprofilat. Mai nou lucrează în masă. Distruge generaţii întregi, lăsândule pe mâna maneliştilor.