Perfectiunea s-a nascut intre Carpati! Am si fumat-o pe cand nu era rulata pe vapor.... cand era susceptibila de originalitate.
Incep sa simt tot mai mult ce-nseamna defapt acel "tot mai greu ne pun astia sa facem". Nu-i vorba de ceva revolutie exploziva a tehnicii, care ar putea sa inlocuiasca munca fizica umana, ci despre cat de putin mai valoreaza timpul nostru. Imbatranim, murim sa fiim. Sa fiim ce?
Hrana pentru plante?! Hoit?!
M-am prezentat la cheful firmei, unde "prezenta-i obligatorie"... Ma lesi?! ...si-i spun lu' tovarasu' director ca vad nuntasii dar nu vad mirii. Acru s-a uitat la mine, acru si eu, dupa 9 ore de program cu zambet fals si brazi taiati de craciun... O parada jenanta de costume, coafeze si oje. Snobismul ridicat la rang de arta... pentru ca zilnic ne-ntalnim pe tarlaua in haine "de-ale casei".
M-am dus in vizita la niste prieteni obositi de puzzel-ul lu' ala micu, al carui parinti ar trebuii sa fie. Sa curga wishey la oferta, sa se topeasca zapada, sa existe servicii de gradina si pe timp de iarna, sa vina dracului odata apocalipsa. POATE ne trezim cand va da laptele-n foc, poate si-o fura de la flama-ciuperca, poate nu.
M-am mai dus si-n alte locuri putin familiarizate cu piciorul uman... tot singur m-am trezit.
Dumnezeu e demodat. Nu ne mai e frica de nimic. Noi stim cum stau lucrurile. Stim tot, iar ce nu stim v-om descoperii, pentru ca ne suntem imbatabili, finiti dar inbatabili! PERFECTI ...cum s-ar spune.
Dumnezeu e o multiuniversala care se face ca tine cu aia de la mutinationala... da-s vrajeli astea...
