GROAPA CU LIPICI

Neopolitix

2010-07-29T00:46:00.005+03:00

(12 iun 2010 - sorin.vestic.ro)

…o varianta de “NU MAI POT”…

…o poziţie pro!

Apocrif

2010-07-29T00:32:00.007+03:00

(03 apr 2010 - sorin.vestic.ro)

Scurt:

Trei zile moarte. Zile fără Dumnezeu, fără discernământ; zile triste. Zilele scriitorilor alcoolici, zile de ciroză sau Paşte …toate motivele electorale şi învierea.

Lung:

Acest criminal de religios eveniment ne-a luat prin surprindere. Nimeni nu aştepta Paştele atât de repede. 1 aprilie s-a dovedit a fi mai serios ca niciodată, iar mielul belit… cam cât o pisică zdravănă.

În vinerea mare nu se mănâncă pizza. E post, dar dacă totuşi comanzi una, nu te speria de negrul care ţi-o aduce… e NEGRU.

Se bea la modul criminal… cu patimă. Se cinsteşte învierea de parcă i-ar mai păsa cuiva de credinţă, de spirit, de viaţa de dincolo de trăiri.

Suntem creştini!

Picătura…

2010-07-29T00:27:00.001+03:00

(10 mar 2010 - sorin.vestic.ro)
…care a umplut paharul… a fost venin.

Ceva îmi spune că regresul României a prins viteză. Social, cultural şi economic suntem praf.

Dacă încercăm să OBSERVĂM ce vedem şi ce auzim reies următoarele:

-mulţi tineri vor să părăsească ţara;

-mulţi oameni plâng de foame;

-averile aleşilor sunt de neimaginat;

-crimele, sinuciderile, tâlhariile, jafurile şi violurile curg lanţ;

-vânzări record la băutura ieftină;

-reapare credinţa-n Dumnezeu;

-se vorbeşte mult despre dictatură, dar şi despre „preabunul” Ceauşescu.

Nu vreau să cred că ne pierdem ţara pentru că majoritatea nu face nimic. Majoritatea n-a făcut şi n-o să facă niciodată nimic, dar trebuie condusă pe drumul cel bun.

Operaţiunea „Şotronul” vă începe sâmbătă, 13 martie, la ora 13:00, în faţa primăriei din Arad.

Tot poporul este invitat. Viva la Revolution!

PS: Creta şi-o procură fiecare cum poate.

Gata cu Circul!?

2010-07-29T00:23:00.002+03:00

(28 feb 2010 - sorin.vestic.ro)

Oare n-ar fi frumos să spunem toţi, pe bune, ce gândim?

Să fim cu toţii oameni de bizuială.

Să lăsăm prostiile în grija celor ce-şi ţin pistolul la ureche, când ne dau lecţii de viaţă…

S-o pup pe Adelina, s-o îmbrăţişez pe aia mică, să-mi încrucişez respectuos ideile revoluţionare cu Gabi şi să-i sărut mâna doamnei Faur.

Să încasez un glonte, alături de Tomy şi Luci, pentru campania legalizării.

Să spun un „deci” de dragul lui Schwartz, dar să plec într-o lectură cu Ţucu.

Să joc un şah cu Tiq şi cu Voicu şi să dezbat un meci cu Haut.

Să mă simt onorat că există Cătălina şi să mă bucur de prezenţa lui Pit.

Să nu-mi amintesc de „Padre” şi să se schimbe vremea în hârtiile şefului.

Să nu uit de Hannelore şi să-i aştept pe ucrainian, pe ungur şi pe ghid.

Nota 5: Acest SMS poate fi considerat un pamflet, iar pe preşedinte l-am visat împuşcat.

Nocturne…

2010-07-29T00:16:00.003+03:00

(14 feb 2010 - sorin.vestic.ro)

“Ce trebuie omul să fie, el nu posedă din instinct, ci trebuie mai întâi să dobândească.” – G. W. Friedrich Hegel”

Toată săptămâna am umblat prin birturi… de la Boéme la birtu’ gării, din Bazzara în 3 Trepte; toate pub-urile, cafenele, cluburi etc.. A fost o activitate în scop pur informativ, o lovitură dată sistemului osos. Am concluzionat puţine şi bune:

poţi pleca în oraş cu maxim 100 de lei la tine şi să faci ce te taie capul… să bei, să mănânci, să mergi la un concert, la o janghină de prostituată sau să-ţi iei nişte plante elnobotanice şi să sălivezi pe masa-n birt.
evită, pe cât posibil, toaletele… la un control sanitar pe bune, puţine localuri ar rămâne deschise.
nu-ţi arăta nemulţumirea pentru modul în care eşti servit… ai şanse mari să intri în polemici mult prea dificite.

În birturile categoria a III-a, a IV-a, personajele sunt neschimbate. Aceleaşi feţe ridate şi aceleaşi femei de consum.

Puştanii sunt cei care aduc cel mai mare profit în birturile cât a cât umane. Aştia mici consumă tot, iar discuţiile lor sunt mai degrabă politico-economice decât şcolare… o fi vorba de-o (r)evoluţie… n-am analizat încă fenomenul.

Viaţa de noapte a Aradului dă de gândit şi spune multe despre cultura noastră. Viva Husler! Viva Mărgineanu! Viva Păsărin! Viva Persona! …şi mulţi alţii.

Matinale…

2010-07-29T00:06:00.009+03:00

(5 feb 2010 - sorin.vestic.ro)Se întâmplă uneori dimineaţa să mă întreb „ce zi e azi?”, pentru că „ieri” a trecut pe lângă mine… Se întâmplă, de regulă, când îmi fac program sau când ştiu sigur ce mai am de făcut după ora 17, că (nu-i aşa?!) munca scurtează ziua cu 8 ore.
Lunea e criminală. În fiecare luni îmi doresc să fie duminică, chiar dacă nu merg la biserică şi nici nu mă „relaxez” în familie. E pe zi ce trece tot mai tristă munca în România. Dacă nu reuşeşti să faci din orice banalitate o mică plăcere a vieţii, te duci dracului.
Pe scena sărăciei naţionale se joacă piesa bolnavilor mintal. Majoritatea angajaţilor cred că un salariu de 1000 de lei e o reuşită, pe când străinii nu-şi pot imagina cum de ne descurcăm cu preţurile occidentale.
România este, după cum spune şi prima blondă-n stat, „the land of choice”… poţi alege să nu faci nimic sau să iei atitudine şi să te omoare sistemul, căci la gogoşeria de stat se vând crize şi gripe.

Există totuşi popoare care au găsit soluţii pentru criză, sărăcie şi gripe. Japonezul de rând s-a baricadat în faţa calculatorului, ca noi (bloggerii) de altfel.

PS: Am vrut să scriu iniţial despre jenanta apariţie a cărţii biografice cu DVD despre Newton, marca Adevărul Holding, dar mi-a trecut :D

RO-subzistemţa, la pragul ei inferior

2010-01-17T10:55:00.004+02:00

Criza de „cash” distruge lent economia. Cât adevar si câta minciuna într-o singura propozitie. Pe plan social „n-are lumea bani”. Pe plan politic suntem datori vânduti. Deci, daca banii nu-s la populatie, iar guvernul se-mprumuta, atunci unde-s banii?
Suntem toti niste cretini. Ardeleni, olteni, moldoveni, tigani, unguri, toti locuitorii patriei... Îsi bat astia joc de noi în ultimul hal, iar noi ne scarpinam în fund si strâmbam din nas când nu ne convine ceva si cam atât...
Pe piata economica, singura infuzie reala de capital vine din partea românilor plecati în strainatate. Nefiind vorba de sume mici, EURO însusi a coborât la pragul de 4, 1 Lei. Între timp Guvernul anunta buget mai mic, somaj mai mare, dar ca sa ne fure gândul de la incompetenta conducere oligarhica a tarii, „sticla” ne ofera povesti cu Prigoana Jr. sau aberatii blonde marca Udrea.
Rabdarea poporului s-a subtiat semnificativ. Oriunde deschizi subiectul guvernare, lumea se dovedeste a fi nemultumita. Nu va mai dura mult pâna la o noua „revolutie”. De aceasta data având o motivatie primitiva: FOAMEA!

Fake X-mas & :) New Year! (II)

2010-01-06T21:55:00.004+02:00

Trecut-au si revelu’, Vasile, Boboteaza, Ion… a venit momentul sa ne reapucam de lucru. Am lenevit suficient si ne-am distrat cu masura. Fiecare, dupa buget.
La Revelion a fost al treilea razboi mondial... cu petarde si artificii (are Luci dovada filmata).
De Vasile mi-am amintit în 2, desi vorbisem cu sora-mea.
M-am trezit si eu sa fiu cuminte tocmai de revelion, când îi haosul mai mare. Da nu-i bai. Am avut rolul mamei Omida. Toti „tâmpitii” mi-au povestit, tot felu’. Certuri, împacari, despartiri, alcool, bataie, dar cel mai tare a fost ala micu. O baut Whisky cu Bin Laden la Primarie, la 7 dimineata. ...si-a început anul cu o fapta buna... el asta a-nteles. Atunci bine.
Mi-am facut si prieteni noi, c-am hotarât sa fiu sociabil. Gata cu depresile ca si asa E CRIZA! Am o caruta de idei si sunt optimist... mai trebuie ceva încredere în forte propri si-i în regula :). Am început cu dreptul noul an. Sper sa ma tina asa! Va recomand articolul asta. Viva la Revolution!

NOTA: Desi traim în democratie e obligatoriu sa te simti bine de revelion. În timp, traditia si simbolistica pragului dintre ani a pierdut teren în fata desmatului si a destrabalarii aniversare. – Extras din Putul Gândirii...

Fake X-mas & :) New Year! (I)

2009-12-27T13:18:00.007+02:00

Am reusit sa fentez Craciunul sau Spiritul Craciunului (nu stiu care-i corect :)). A fost ziua lui Christos si Stefan. Urmeaza Vasile, Anul Nou si Ioan. Plecam din trei în trei zile, câte trei zile, la câte un „sfânt”sau sarbatoare apoi ne revenim, pâna la Craciun.
Anual, Spiritul Craciunului se alatura Sfintei Treimi în hora dezmatului si-a nasterii Domnului. Cei atinsi de magia sarbatorilor nu se vor da înapoi de la o rachie cu colindatorii sau un carnacior prajit. Apoi apare indigestia si raul de dupa. E sarbatoarea familiei. E dezgustator.
Ajunul l-am petrecut cu un prieten care s-a declarat Grinch. Am adoptat ideea, am facut pomul, am cântat colinde, ne-am uitat la clipul nostru si am asezonat totul cu-n Rose demidulce de Recas. A doua zi ratasem slujba, dar tot am apucat sa ma vad cu timebomb si alti doi Grinch. M-am tratat cât mai traditional de raceala si-am reusit sa primesc vizita unor vecini simpatici. Am vorbit mobil, fix si wireless cu neamurile. Am fost cuminte.
Astept ca lucrurile sa reintre în normal, pentru restul lumii.
Sarbatori Fericite!

Manifest

2009-11-16T00:04:00.005+02:00

„Din paradis lipsesc toţi oamenii interesanţi” - Friedrich Wilhelm Nietzsche

Cred că cei mai acuzaţi de „comportament social neadecvat” sunt beţivii. Nu alcoolicii, doar beţivii. Beţivul autentic bea între zero şi maxim 4 beri pe zi, iar o dată la o sapămână sau două o face lată; se rupe de vreo 30-40 de ori pe an. Beţivul stă în turneu maxim 3 zile apoi zace vreo 2, pe când alcoolicul confundă starea de beat cu starea de luciditate. Beţiile organizate sunt cele mai crâncene şi au întotdeauna aceleaşi componente: râsete, glume, bancuri, mişto, băutură vărsată, injuri, satiră, scandal (bătaie), vomă, filme rupte, efecte sociale ireparabile, dureri de cap şi căderi de calciu.
Alcoolul e cel mai primitiv drog dar şi cel mai consumat, pentru simplul fapt că e legal. Dacă ne luăm după statistici, tot alcoolul este drogul care face cele mai multe victime în România. Eu beau. Beau să mă descarc sau să scap de stresul acumulat, măcar pentru o perioadă scurtă de timp. Beau cu cine se nimereşte: muncitori, artişti, afacerişti, poliţişti, şomeri, ziarişti, doctori, politicieni, elevi, profesori, boschetari, pensionari etc., etc..

Aproape toată lumea bea. Oare de ce? De ce bem când ştim cât de urâţi ne face alcoolul? Ei bine, poporul începe să urască starea de luciditate. Ne-am săturat de justiţie, politică, scumpiri, gripe, crize, asfaltări, taxe şi câte şi mai câte. Ne-am săturat să tot fim luaţi drept fraieri. Ne pasă şi bem ca să nu ne mai pese.
Evident sunt şi alte droguri legale care te ajută să fi miserupist şi cu siguranţă mai puţin violent, dar pentru Xanax sau Ketamina îţi trebuie reţetă.
Nu sunt de acord cu pastilele cum nu sunt de acord nici cu alcoolul. Pastilele neuro-inhibatorii (luate pe reţetă) sau X-urile (de la câte un dealer de colţ de stradă) ajută doar la prăjirea irecuperabilă a creierului şi a glandelor din organism. Starea de bine e prea scurtă, iar starea de rău de după efect e mult mai intensă şi tratabilă tot cu mult alcool.

Heroina e „naşpa”. E cel mai groaznic lucru existent. E coroana de pe cruce. Am cunoscut un individ proaspăt ieşit de la dezintoxicare. Arăta mai rău ca dracu. Nu-l mai recunoşteau prietenii lui. Turna în el alcool cu litrul şi avea mari probleme de memorie. Avea pielea zbârcită asemenea unui om la vârsta de 80 de ani, dinţii roşi şi ochii adânc înfipţi în cap. Mi-a povestit cum a ajuns să-şi vândă tot pentru o bilă de Heroină. M-a asigurat că dependenţa apare şi de la primul consum. Am aflat că individul a murit în urmă cu o lună, înainte să împlinească 26 de ani. Deci HEROINA UCIDE!!!

Despre LSD sau Cocaină e mai dificil de vorbit. LSD-ul (drogul hipioţilor) se consumă în natură sau într-un loc lipsit de griji, înconjurat doar de oameni veseli. Deci nu prea există consumatori. Cocaina e peste mâna consumatorilor de stupefiante. E prea scumpă, iar ţara noastră nu reprezintă tocmai un spaţiu cu „vad comercial” bun. Totuşi există Cox-ul, un fel de „Cocaina Săracului”, care are ceva urme de cocaină şi şanse mari să fie îndoită cu var pisat, calitatea întâi.
Am făcut această mică incursiune printre droguri şi efectele lor pentru a ajunge la întrebarea care ma convins să scriu acest articol: De ce nu este legală Iarba? Am căutat răspunsul, ca un bun cetăţean, pe site-ul Agenţiei Naţionale Antidrog şi sunt mai convins că Iarba, Cannabis-ul sau Marijuana („marihuna” – cum au botezat-o cei de la A.N.A.:)) trebuie legalizată. Binenţeles că demersul legalizării ar trebui făcut cu cap şi nu mânaţi de entuziasm, democraţie sau normalitate.

În toate medile sociale există fumători de Iarbă. În fiecare grup de prieteni există cel puţin un Junker. În instituţi, pe stradă, în parc, oriunde există cel puţin un individ care a fost High aseară. Conform A.N.A., cel mai înverşunat luptător antidrog: „Substanţele active din cannabis au o istorie îndelungată şi plină de tradiţie, ca medicamente. În ţările Orientului şi Americii latine, aceste substanţe sunt puternic răspândite şi au indicaţii de consum medicale şi mai ales sociale. […] Efectele biologice actuale ale cannabisului sunt reduse şi aproape nesemnificative. Au fost constatate următoarele efecte: creşterea frecvenţei pulsului, o umplere mai puternică a vaselor conjunctivale (vasele sanguine de la nivelul conjunctivei ochiului), modificarea fluxului sanguin cerebral corespunzătoare stărilor de meditaţie şi concentrare. [...] Dependenţa fizică de substanţele active din cannabis nu a putut fi demonstrată până în prezent. Aparent, nu există simptome de sevraj fizic pur după oprirea consumului. Chestiunea dependenţei psihice este dificil de apreciat şi depinde de definiţia termenului.”
Deci să n-o mai lungesc inutil, LEGALIZAŢI IARBA! Astfel poate scoateţi ţara din criză.

PS: În urmă cu zece ani am plătit un anunţ în presă care suna cam aşa: „Caut mamă surdă pentru şedinţa cu părinţii”. Acum aş da un alt anunţ la fel de infantil, la fel de tragic în acelaşi timp, anume: „Caut urgent duhovnic (indiferent de apartenenţă sa de rit) pentru suflet mutilat de schizofrenia normalului”.

Normal, om normal...

2009-10-19T15:41:00.017+03:00

„Ce trebuie omul să fie, el nu posedă din instinct, ci trebuie mai întâi să dobândească.” – Principiile Filozofiei Dreptului, Georg Wilhelm Friedrich Hegel

Sunt total scârbit. Nu mai suport ipocrizia. În orice direcţie te îndrepţi dai de-un ipocrit cu nări de bou.
Nu mai înţeleg nimic din presă. Nu mai vreau să înţeleg. Dacă nu e ziar socialist e liberal, dar majoritatea sunt democrate. Un căcat. Minciuni văndute (zic ei) bine. Pe cele în maghiară nu le citesc, nu înţeleg limba. Mă mai amuz din când în când cu deliraţiile tribunului sau cu „În gura presei”, că-s ipocrizii ceva mai elegante.
Oare care om, în viaţa lui, n-a făcut măcar o dată abuzuri? Care om nu s-a masturbat măcar o dată? Care n-a încercat băutura? N-a fumat că s-a înecat cu fumu’. N-a ştiut că atunci când tragi în piept, pentru prima oară, trebuie să zici „Hiiiiii, vine trenuuuu’!”.
Câţi oameni n-au fetişuri sexuale? Câţi au intrat într-un sex shop? Câţi au fost la striptease? Toţi se laudă cu lungimea pulei, iar ele cu „doar” ăia doi... dinaintea ta. Rar mai găseşti o virgină, dar îi atât de proastă încât nu-ţi prea vine să o fuţi.
Am luat un ziar pentru „Paraziţii” şi unul pentru „Van Gogh”. Pe unul scria „Organul face ordine la Dinamo”, iar pe celălalt l-am aruncat. Deci poliţia e o pulă care îi bate pe beţivii din galeria lui Dinamo!? Ok. Eu asta am înţeles din pseudo-relatarea obiectivă a unui ziarist frustrat şi obsedat de ştiri bombă.
Oare câţi boemi au mai rămas? Câţi vor cere restul întreg de la magazin? Câţi mai cunosc realitatea? Câţi oameni urlă la lună? Oare Iisus ne iubeşte pe toţi?
E fain să fi prunc dus la biserică, dar nu-i fain să rămâi acolo. Dacă nu-i faci faţă evoluţiei, rămâi acolo printre popi şi regrete, cărându-ţi „crucea”.
M-am scârbit prea tare. Voi continua la următorul pet de bere.

Cafea la 2.0

2009-10-15T18:17:00.004+03:00

A venit toamna.
Piţipoancele de terasă s-au mutat în birturile de tramvai.
Plouă mai ceva ca anul trecut în decembrie şi este mai frig.
S-a cam terminat cu grădinăritul.

Activitatea s-a redus, dar totuşi a fost un an bun.
S-au rupt prunii şi s-au stricat roşiile pe câmp.
Luni încă se mai adunau căpşuni.

A căzut guvernul.
S-a dat drumul la căldură.
Haş candidează. Leac nu câştigă. Rămâne Dan.

Vom vorbi destre pule din plastic şi despre spray de erecţie.
Bicicleta începe să ruginească.
Va creşte taxa pe viciu.

Avem nevoie de rozaliu.
Interlopii şi primarul merg la tribunal.
Se joacă travian.

Fetivalul de film a fost un eşec (-/-).
Queen la Filarmonică a dezamăgit sala plină (+/-).
Teatrul Clasic a surprins trecătorii (-/+).

Ipocrizia are succes.
Sentimentele sunt demodate.
Valoarea a adormit.

Cresc cazurile de sinucidere.
Suntem dependenţi de cumpărături.
Apar personaje noi.

Avem datorii la birturi.
Locuim tot mai departe.
Rar mai citim presa.

Auzi tot ce vorbesc vecinii şi ei ştiu când eşti acasă.
Trăieşti pe la o vârstă hippy.
Respiri în lumea imaginară a oamenilor beţi.

Suntem schizofrenici naţionali.
Ne lasăm duşi cu vorba şi uităm tot.
Suntem visele unui om normal care trăieşte sănătos.
Vine Iarna.

d.n.f.d. – lucrăm la o declaraţie!

2009-08-09T22:24:00.010+03:00

uite, mah, pulelor, doua puncte: astia doi-tri, care am mai ramas, cu numa un numar de telefon in memorie (a lu ma-ta, ba dane!;)), lucram la o decaratie cu care sa le spargem mufa. isi scrie unguru pe tricou aia cu „nu fumati iarba ca heroina ucide”; lu cretu ii facem un birt numa a lui si o angajam pe carmen bejan chelnerita – imbracata in alb-rosu! lu tifi ii luam ochelari noi (ca n-avem noi bani de dinti!), lu orlando i-o luam pe diana, lu balint pe ela de pe cap, mie o jucarie din aia pentru retarzi, cum am vazut la armonia... si merem, asa... jucarie pentru avortoni si nounascuti, lu feli un lucip nou, lu titi birtul ala unde are cont... si stergem si „i”-ul in plus de pe Melodii, lu dorelut ceva pufuleti... si merem pasta voi, ma, pulelor, si va zicem tat ce n-ati visat ca o sa auziti:P

De cand cu romul transat (din porecla asta nu l-or scos in Adevarul”), ma gandesc tot timpul la ce criminali atroce zac in noi, tati... fara discernamant... ca daca medicinista aia mica si adventist-reformata o fost in stare sa faca fleici din tagan... iar boxeurul ala ratat sa o ajute sa-si desavarseasca practica pe timp de vara, desi nu cred c-o dat cu pumnul, in public, in viata lui, apai ce sa iti mai pui mintea sa judece ce-ar face un conilier la care nu i-o trecut horarea din noi, un primar sau un presedinte... la cata ura acumulata si cata frustrare de popor neimbratisat cand o fost mic zace-n noi, reprezentantii nostri sunt instructori de talibani... exagerez de dragul inocentilor, da daca ar fi pe bune examenele psihiatrice .- si ca sa fie pe bune, prima oara si prima oara, trebuie sa se faca... si nu-i usor! – am intitula tara asta republica bolnava mintal, autonoma si total independenta inclusiv de ea insasi (r.b.m.a.t.i.i.i. – cu 3 „i”, ca sa inteleaga tot prostu!).
noi barem ducem acasa vanzatoarele de la alimentara si le transam inteligenta numa imaginar, da voi contribuiti la degradarea psihica a ultimului neuron ramas necorupt. Dorelut s-o uitat prin ceva binoclu de pa timpu războiului prin camera si o recunoscut, sincer – bine, dupa cateva jointuri!;) – ca nu cunoaste pe nimeni... si voi va dati mari ca stiti ce sa legalizati si ce nu sar de la una la alta ca playlistu lu ungur, de parca m-as juca cu jucaria aia, da mi s-a refacut (din bube, mucigaiuri si noroi – cum ar zice taica-meu) – parte din incocenta, si-mi dau acuma seama ca daca as avea o putere mare, v-as face pe toti EMO, cum o vrut ceausescu.
Asta, declaratia asta, zice unguru ca prea zice tot, asa ca o sa sterg joint si o sa scriu bate, bine, mah?:P Confutatis Maledictis... cum zice Wolfi.
O zis ca n-am zis nimic de prastie... iaca zic: prastia e un obiect destept, pe care intai sa-l ai, si dupa aia iti zice el cum trebuie folosit! I-auzi banc de vlaicu: tu stii ca femeile alea care vin de la biserica se duc, repede, sa se culce, ca sa prinda dupa aia telenovela... sau ce plm o fi, de pe otv... sau cum plm se scrie... 100% adevarat...sau cum plm se scrie! v-o placut?! Si dupa aia va mirati ca aia mica din ineu transeaza tigani camatari magistrati care nu vor sa-si plateasca muia!
asta voiam sa intreb, de fapt: voi ce ziceti acuma, daca ne enervam, luam un bisturiu, va legam de scaun, deschidem portbagajul de la mercedesul ala din curte, furat din germania, si va punem sa platiti tata muia pe care ne-ati tras-o de la decebal incoace?!
Aud?!

lucian valeriu

Diabolicul mecanism divin...

2009-08-08T18:00:00.009+03:00

Oricât m-aş strădui, n-am să înţeleg niciodată MOARTEA...
Ştim despre moarte că este acel mecanism prin care se sfârşeşte viaţa terestră, dar nu ştim ce va rămâne din noi. Se presupune ca avem un "suflet", pe care ni-l dă şi ni-l ia divinitatea. Dacă "ni-l dă" înseamnă că sufletul există şi că era deja creat. Dacă "ni-l ia" ce se întămplă cu noi? Nu ştim dacă există viaţă după moarte, dar noi presupunem că există. Nimeni nu s-a întors să povestească despre viaţa de dincolo de moarte... şi nimeni nu-şi aduce aminte de viaţa prenatală.
Deci, se pare că sufletul nu ştie nimic, nu are conştiinţă, nu are memorie, nu are sentimente. Deci, tot ceea ce suntem dispare odată cu trupul nostru. Toata lumea moare.
Totuşi există şi oameni care nu vor muri niciodată prin valoarea lor şi truda jertfită umanităţii.
A murit Pitiş, Iordache, Pintilie, Anca Parghel etc. Ieri a murit Tatiana Stepa. Toţi au murit de nişte boli cumplite, ignoraţi de societate aproape până la final... iar nonvaloarea este mereu promovată.
Am ajuns la concluzia că Dumnezeu ne vrea pe toţi manelişti, obsedaţi de bani, duşmani, femei şi bani.
Ne mor valorile... m-am întrebat prosteşte "de ce Tatiana? de ce nu Guţă?"... ei bine MOARTEA s-a reprofilat. Mai nou lucrează în masă. Distruge generaţii întregi, lăsândule pe mâna maneliştilor.

Fuck You România!

2009-07-11T14:25:00.007+03:00

Nota: Acest articol este scris la nervi. Eventualele formulări fără sens şi greşelile gramaticale mi le asum.

Ieri (10/07/2009) a murit în mine ultima urmă de patriotism sau ce dracu o fi fost sentimentul ală pozitiv legat de ţară. Mi s-a furat bicicleta. Mi s-a furat din faţa geamului, în centrul Aradului, în miezul zilei. Era legată de un copac. Doar 20 de minute am lăsat-o nesupravegheată.
Eram în vizită la un prieten, proprietar al geamului cu vedere spre vehiculul cu două roţi. Şi lui i s-a furat o bicicletă în urmă cu ceva timp. I s-a furat de pe balcon.
Pe fondul şocului am sunat la poliţie. Am dat detalii despre bicicleta şi aproape că nici n-am observat că pomul de care o legasem era scos din pamânt. Am fotografiat copacul şi am plecat, însoţit de prietenul meu, către secţia de poliţie pentru a depune plângerea.
Ajunşi la secţie am fost primiţi de un mitocan de agent de serviciu, care nu doar că dădea semne clare că-l doare-n cur de necazul meu, ci a şi încercat să-mi sugereze că eu sunt vinovat pentru furt. Situaţia a durat un sfert de oră, până când mi-a mototolit prima declaraţie pe motivul că „n-am formulat-o cum trebuie”. În secunda doi m-au apucat draci. M-am spart într-un val de reproşuri la adresa instituţie, fără să uit ai menţiona „organului” incompetent că am avut ceva mai devreme o discuţie telefonică cu un superior al său, apropiat mie.
Automat, individul şi-a adus aminte de apelul meu dat la 112 şi culmea, cunoştea caracteristicile bicicletei. Şi-a chemat „întăriri”, alţi 2 oameni ai legii, îmbracaţi în civil şi mult mai educaţi, cu care am reuşit să am o conversaţie păgubit-poliţist. Măcar ultimii doi m-au liniştit spunându-mi: „avem o listă lungă de biciclete furate şi sunt şanse minime să ţi-o găsim”.
Deci, în ditamai oraşul de graniţă se fură ca-n codru. Mi s-a furat a treia bicicletă, în 3 ani de zile, la o zi după ce am cumpărat-o şi prima dată când am lăsat-o nesupravegheată. Se fură în miezul zilei, în văzul lumii, în absenţa organului plătit bine din bani publici.

O să-mi iau altă bicicletă, cu care probabil c-am să dorm în pat, cu cuţitul sub pernă. O să-mi iau altă bicicletă din nevoia de a face mişcare şi nicidecum că aş mai dori să fiu ecologist în România. O să îmi iau altă bicicletă ca să o leg de un copac pe centru; să o pândesc până vine unu să mi-o fure; să mă asigur că măcar un hoţ de biciclete nu va mai pedala în viaţa lui. O să îmi iau altă bicicletă ca nu cumva să aibă timp străinii să mă considere un român prost, care scuipă seminţe pe jos, nu face sport, poluează şi mai are o căruţă de defecte, toate cu miros naţional.
Închei prin al cita pe un amic de-al meu: „fereşte-mă doamne de poliţie că de înfractori mă păzesc singur”... iar Armstrong nu va câştiga anul acesta Turul Franţei.

"Masca Roşie"

2009-03-12T23:36:00.012+02:00

Colecţia de romane poliţiste "Masca Roşie" a apărut în decembrie 1941, într-un număr finit de volume (33 - până în '49), fiind tolerată de mai marii Republicii Socialiste... Au fost publicate toate romanele lui Hugh Clevely (un fel de Dan Brown al vremurilor noastre), urmând a fi interzise ani buni, fiind considerate "nesănătoase"... Drept îi şi faptul că par a fi scrise de un ţăcănit, dar nu-i drept să judec eu asta......ce mi-a atras atenţia asupra acestui prim număr al colecţiei?!? Mi-am răspuns simplu: uluitoarea asemănare între Benito Moroni şi Băse Mogulofobul (zis Naşu')!

Aşa cum îi normal, Finul (zis Ghiţă) învaţă de la Naş... cartea asta are supliment! Supliment ce ne îndeamnă să cumpărăm bilele de tramvai :)...
Probabil şi noi (ăştia de sub dominaţia Finului Falcă-gură slobodă) vom cumpăra mai multe bilele de tramvai... poate câştigăm 10.000 sau un vin, o aspirină, o brişcă... portofele din piele avem toţi, dar nu prea le mai scoatem la vedere.

Schizo-free-land!!!

2009-03-10T01:05:00.008+02:00

Am un prieten de profesie schizo-free-lancer... a muncit mult să ajungă pe această poziţie... a mai renunţat la obiceiuri, la prieteni, la duşmani, la proşti, la deştepţi, la viaţă - folosind un termen mai concret. E fericit sau cel puţin aşa se prezintă. Omul s-a aşezat la casa lui şi s-a baricadat între lucruri simple şi plăcute la vedere, personaje atipice şi cumsecade, jucării trecute de prima tinereţe şi foarte multă informaţie.

Cu ce sau cui a greşit? Ei bine... i s-a „recomandat” să nu-şi mai facă bine treaba şi să renunţe să mai viseze la democraţie, să uite termenul, să-l intereseze doar ce vrea (PA)TRONUL... era ziarist.

Un altul prieten-ziarist îşi rotunjeşte venitul cărând bolovani şi cioplind cruci. Fapt care în curând îl trimite la bisturiu. I-au pleznit maţele de la atâtea roabe cu moloz... (se) va realiza şi el dar încă are rate de plătit, firmă în picaj, maşină în leasing şi iubită tânără.

Al treilea (de regulă sunt trei exemple) e condamnat la locul de muncă. La pus dracu (nimic sfânt în gestul său) să se joace de-a târfuliţa printre portocalii. Slugă a vrut!!! Slugă a ajuns!!! E de-nţeles sau cel puţin aşa zice lumea... are familie dar cu siguranţă i s-a rupt coloana vertebrală.

Numărul „omuleţilor” (locuitori în Schizo-free-landia) este în continuă creştere. Au apărut liste cu ei şi în alte domenii de activitate.

Am ales exemple din Presă fiindcă se presupune că „Presa e liberă” şi reprezintă „Vocea poporului”. În ţara asta nu-i deloc aşa!!! N-avem nimic!!! De ce am vrea libertate?

De exemplu:

-banii şi armele sunt „Made in SUA”;

-hainele şi electronicele sunt chinezeşti;

-resursele naturale vin „din mama” Rusia;

-mijloacele de transport sunt second-uri din UE...

Peştele se-npute de la cap! În cazul nostru (şi eu fiind un omuleţ), gazele băsesciene emanate de la cotroceni au început să ne doboare, să ne înfunde nasul! Cât mai putem răbda? Nimeni nu ştie, dar un lucru e sigur: e an electoral şi ar trebuii să mergem la vot!

PS: Nu sunt membru în niciun partid politic. Nu fac campanie electorala. Nu vreau sa plec din ţară... încă.

Back in business... Feriţi-vă! S-au întors extratereştri!!!

2009-02-25T21:42:00.014+02:00

Apocalipsa - "Începutul Sfârşitului Creştinesc"

Cerber - Cel mai cuminte căţel

Locatarii Vama 2 - ...cele mai curioase vrăbii

Descompunerea - Crăciuneasa îmbrăcată în roz

Poftă Bună! - Pipeeeer!!!! -Mai vreau pipeeer!!!!!:)

Cu voce gravă: "Partidul! România!" - ...să ne rugăm pentru finalizarea lucrărilor de infrastructură din municipiu. Avem nevoie de intervenţia divină!

...de leagăn, de crăciun, de an nou ...degeaba

2008-11-23T18:53:00.004+02:00

Mai e o săptămână până la ziua noastră, a românilor, şi iată cum ne pregătim evenimentul:
Moldova - pistolul electoral;
Oltenia - peştele electoral;
Banat - dezinteresul continuă;
Ardeal - 66% portocaliu.
1 decembrie, ziua României. O parte din electoratul românesc se bucură... alegerile au fost câştigate, la fel ca de fiecare dată... de cei mai buni şi cei mai capabili dintre politicieni, minciuni, mai multe minciuni, limbi, căcat şi voie bună.
De fapt, îmi cer scuze, m-a dus valu', doream sa postez câteva cuvinte frumoase de crăciun. Nu cred că mai apuc să zic ceva anul acestă, dar oricum Crăciun Fericit și La mulți ani!

M-am declarat vegetarian pe timp de iarnă!

2008-11-13T12:27:00.002+02:00

Arta, bat-o vina!

2008-09-25T12:05:00.011+03:00

A trecut aproape o lună de la scandalul "Poneiul roz cu zvastică", scandal provocat de americani şi mediatizat, ca fiind un lucru deosebit de grav, în toată lumea. Norocul nostru, al românilor, este că în sfâşit s-a găsit ceva palpabil, o opera de artă, care să ne pună naţia într-o lumină proastă.
Absurdă, parvenită şi dezgustătoare. Cam aşa aş cataloga eu cea mai mare "naţie" de pe planetă.
Într-o căruţă de filme americane românii sunt catalogaţi ca fiind terorişti, traficanţi de droguri, tâlhari, ultima verigă din lanţul trofic etc.. S-a supărat cineva vreo dată? Nu, cum să ne supărăm? Doar e vorba de arta, mult prea mediatizată, pozitivă, americană.
Mă bucur că s-au luat măsuri în apărarea artistei arădene. Merită, pentru că puţini artişti reuşesc să expună în supra-apreciata "lume nouă".

În Arad, la fiecare eveniment se organizează un vernisaj, o expoziţie, un workshop artistic sau cel puţin o proiecţie video. De exemplu, la ultimul eveniment care a avut loc în Arad, "Zilele Aradului", s-au organizat 3 expoziţii şi un workshop de pictură, iar, spre norocul nostru, printre stăinii prezenţi nu s-au aflat americani ci doar europeni.

Notă: H.R. Patapievici despre poneiul creeat de Linda Barkasz: "Dimensiunea lui este cât a unei palme. El a apărut pe televiziuni în mărimi faraminoase. Ce are el? Pe crupa lui, acolo unde se însemnau vitele pe vremuri, este un fel de zvastică. S-a afirmat că acesta este un simbol nazist şi că cea ce face ICR este să exporte simboluri naziste în Statele Unite. S-a afirmat că în Statele Unite, simbolul svasticii este interzis. Este fals. America continuă să fie o ţară liberală. Este interzisă producerea în public a zvasticii atunci când ea ştampilează o sinagogă sau o casă în care locuieşte o familie evreiască. Raţionamentul este simplu. Dacă pentru ei este interzis acest lucru în SUA, întrucât simbolul ca atare în public nu este interzis, înseamnă că pentru ei poneiul este fie o sinagogă, fie o casă în care locuieşte un evreu"

„Obiectiv ratat. Repetaţi tragerea!”

2008-09-19T00:17:00.008+03:00

...cum altfel ţi se putea adresa un „superior”, tu soldat fiind în perioada 91-NATO?

Acest subiect banal (infim, pentru cei care au preferat să trăiască în democraţia deplină, negând starea de fapt) l-am fost dezbătut într-o seară de septembrie (frig, ploaie, vânt, bere) cu un bun cunoscut de pe la festivaluri prin ţară, arădean, care mi-a împărtăşit câte ceva din trăirile sale în uniforma de soldat (1998).

Deci, interlocutorul îmi povestea despre viaţa lui din armată, uşoară şi scurtă (6 luni), şi modul în care erau ei, soldaţii de la tancuri, antrenaţi:

„La primul antrenament mai aveam o luna de armată. Mi-era frică. Mă temeam ca nu cumva vreunul nebun... (cam toţi erau săriţi de pe fix) să facă vreo greşeală şi să murim toţi!!! Era prima dată când vedeam tunurile. Totul trebuia să fie ca după instrucţie: unu introduce cartuşul, altul închide tunul, altul reglează direcţia, altul vorbeşte cu tranzmisia etc. ...şi la final unu strigă «foc»!!!

Singura noastră problemă era ca n-aveam proiectile... totul era o chestie de exerciţiu. Tunurile puteau să bată până în Budapesta... dar n-aveam muniţie.

Ipocrizia maximă s-a produs după prima tragere în gol, fără muniţie, când ni s-a comunicat «Obiectiv ratat. Repetăţi tragerea!». Atunci am constatat că de fapt totu-i o prostie care îi ajută pe «superiori» să-şi completeze formularele, iar noi suntem carne de tun, în condiţii reale! Bine-înţeles că am stat toată seara la ţuică (băutură adusă pentru superiori în speranţa obţinerii unei permisii), iar cel care pierdea la cărţi striga «Foc!!!».”

Deci, România postdecembristă a avut un singur scop: „jos armele”, în faţa oricui... iar primii care au profitat de această situaţie penibilă, datorită conducerii de sub steagul roşu, sub care se (mai) afla ţara noastră au fost aşa zişi „americanii” (vorbă din bătrâni... sau fosilele comuniste care încă ne mai conduc).

Oare noi românii cu ce ne mai putem lăuda? Cu arhitectura din vest construită de nemţi în imp. Habsburgic sau că suntem vecini cu Rusia? Poate că avem o scuză a socializării în Europa prin, tot de noi rău famaţii, „căpşunari” sau Fenomenul Piteşti (1949).

Sunt convins că a venit momentul să facem ceva! Eu nu cred că România a devenit o ţară în care toată generaţia tânără vrea să-şi ia gâtul (Emo); nu cred că poţi fi maltratat sau badjocorit dacă eşti preocupat de tot ce-i în jurul tău şi ai o cultură generală minimă în aşa zisul „bagaj”. Ceea ce cred este însă faptul că peste 40% dintre românii care lucrează în Spania au absolvit cel puţin o facultate, iar toţi românii care au murit la Piteşti sunt EROI NAŢIONALI.

P.S.: O documentare mai bună vis a vis de acest articol găsiţi pe Internet sau, de la cei care au inventat acest sistem, şi anume: „Department of Defense” sau „DoD” din S.U.A..